Uite cum am ajuns

Ce s-a intamplat cu nevoia oamenilor de a crede in ceva? Am intalnit atatia oameni care nu cred in nimic. Nici in Dumnezeu, nici in vreun zeu, nici in reincarnare, nici in fantome, nici in spirite, nici in spiritul naturii. Oameni care au ales sa nu aiba aceasta dimensiune spirituala deloc. Unii dintre ei nu mai cred nici in ei insisi. Si nici in ziua de maine. Si atunci se lasa dusi de un val haotic, fara o directie precisa, fara un scop anume, si fara a mai intelege de ce suntem aici, pe planeta asta.

Eu mereu am crezut ca dorinta omului de a crede in ceva este innascuta.  Oamenii, ori de unde ar fi ei in lumea asta mare, separati de oceane si de barierele de limba, au cautat mereu ceva in care sa creada. Aratati-mi un trib sau un popor care sa nu creada in nimic sau care sa nu se teama de vreo forta supranaturala.

Si totusi in zilele noastre, cumva, multi oameni s-au dezumanizat, si pentru ei nu mai conteaza decat sa le fie bine acum, aici. Iar uneori nici macar nu e vorba de un bine real, ci de o iluzie, data de frivolitati precum bunurile materiale, distractia, sau chiar drogurile. Nu se mai tem de nimic. Ei nu se tem de lege. Nici de o pedeapsa divina. Sau de a nu avea sansa unei vieti pline de sens.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s