Quo vadis, Domine? Incotro, Doamne?

Hai sa ignoram ce nu ne convine si sa ii tragem pe toti dupa noi!

Cam asta e mentalitatea alor mai mari din biserica crestin (asa zisa)-ortodoxa. Va rog sa nu ma urati, de fapt nu trebuie sa imi fac griji in aceasta privinta, ca doar fiind atat de fideli doctrinei crestine, nu va puteti uri aproapele. Eu nu urasc pe nimeni, dar sunt anumite lucruri, cam multe, care ma deranjeaza, ba chiar ma scarbesc.

Urmand teoria multi da’ prosti biserica a inventat atatea nenorociri si ineptii de-a lungul timpului, ca imi vine sa ma crucesc, mie care nu cred in semnul crucii (decat ca si motiv decorativ). Chiar si acum imi amintesc discutiile din liceu cu profesorul de religie, discutii in contradictoriu bineinteles, unde argumentele mele erau biblice iar ale lui bazate pe „sfanta traditie”. Ce e sfanta traditie si cum de a devenit ea mai importanta decat Cuvantul Domnului?

Tradiţia sfântă este învăţătura dată de apostoli primilor episcopi, iar aceştia celor de după ei până astăzi, prezentă în definiţiile sinoadelor ecumenice, în scrierile Sfinţilor Părinţi şi în cărţile de slujbă ale Bisericii.

Ok, inteleg ca pana la Scrierea sfintelor Evanghelii a trecut ceva timp si invatatura lui Hristos trebuia impartasita, dar cum vine asta cu sinoadele ecumenice si Sfintii Parinti? Pai imi spuneti mie ca scrierile unui mare preot au aceeasi valoare ca si ceea ce este inspirat de la Dumnezeu si scris de catre alesii sai sub inspiratie divina? Imi spuneti mie ca (,) cartile de slujba ale bisericii au aceeasi valoare? Pai daca e asa, tot ce este cuprins in aceste carti de ce nu a fost inspirat de catre Dumnezeu celor care au scris Noul Testament? Si daca raspunsul vostru este „pentru ca aceste scrieri transmit acelasi mesaj ca si Noul Testament”, atunci de ce au mai fost scrise? Si nu, aceste scrieri nu sunt conforme cu Sfanta Scriptura, si nu trebuie decat sa cititi ca sa observati, clar ca lumina zilei.

Ce m-a apucat pe mine sa scriu pe tema asta azi? Pentru ca am citit un articol pe Sacciv’s Weblog despre cum biserica ortodoxa a schimbat calendarul si a decis ca duminica sa fie prima zi a saptamanii. Deci un lucru asa de important poate fi schimbat asa de usor de catre biserica? Inseamna ca si alte lucruri sufera schimbari de-a lungul timpului, ceea ce vine ca si argument ce confirma faptul ca de la invatatura lui Isus Christos si pana la ce te invata popa la Biserica este cale lunga si serpuitoare.

Din Biblie reiese foarte clar ca Isus a inviat in prima zi a saptamanii si nu in ultima, asa cum o sarbatoreste biserica ortodoxa. El nu a inviat in ziua de odihna ci in ziua urmatoare.

Ma uimeste tare usurinta cu care se schimba calendarul crestin ortodox, dar si orbirea vruta si imbratisata cu toata fiinta de anumiti crestini care ignora pasaje biblice intregi, pentru..nici nu stiu pentru ce motiv. Bineinteles ca de-a lungul timpului multe s-au schimbat in „sfanta traditie” din motive politice, ca doar biserica a fost mereu aliata puterii politice, si religia a fost mereu un mijloc extrem de eficient de manipulare a maselor.

M-am lamurit cu „sfanta traditie”. Din cauza ei am fost obligata la varsta de 9 ani (cand inca nu aveam putere de judecata si de decizie asupra propriei persoane; precizez ca asta s-a intamplat intr-o excursie scolara) sa pup o cutie care cica adapostea moastele lu’ nu-stiu-cine, fapt care acum ma dezgusta! Din cauza ei am fost certata de anumite persoane relativ apropiate mie la un moment dat, pentru ca „am vorbit asa despre candela, ca ceara e sfanta de la Domnul Dumnezeu”! Nu stiam ca acum ne inchinam si cerei! Ce mai urmeaza? Quo vadis, Domine?

Luca 23:55
Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
Luca 23:56
s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Zapada

Ninge, ninge, ninge, ninge o ninsoare bacoviana, care nu curata si nu face lumea mai pura si mai copilaroasa, ci aduce la suprafata nesimtirea si raul din oameni. Ii transforma in soferi prosti, ii face sa se inghesuie in supermarketuri si sa se imbulzeasca, ii face sa se planga mereu mereu ca avioanele nu circula, ii face sa vorbeasca de parca ar veni sfarsitul lumii, ca asa zapada nu a mai fost de o suta de ani, ca zapada asta costa tara atatea si atatea sute de milioane. Scolile se inchid, oamenii nu merg la serviciu, magazinele se deschid tarziu sau deloc, accidentele se tin lant, de parca zapada asta nu e venita din ceruri ci din adancul iadului.

Iar eu ma bucur de caldura din casa, si incerc sa creez o mica Romanie in casa, o Romanie de cand eram eu mica, cu brad, cu colinde, cu lumina si mult zambet. E bine tare in lumea mea…

Prostie, ipocrizie si rasism

Iata o intamplare de sambata care m-a facut sa trec prin diverse stari intr-un timp foarte scurt, pentru ca mai apoi sa ma lase intr-o uimire in fata lipsei de caracter a unor oameni (multi).

Lucram cu prietenul meu intr-o casa in Cardiff, cand o persoana de o etnie provenind din Asia (dupa semnalmentele fizice, as aproxima la India), a intrebat proprietara casei daca poate lua anumite electrocasnice pe care aceasta le pusese in fata casei pentru masina de gunoi. Proprietara si-a dat acordul, dupa care vine in casa si spune „nenorocitii astia de romani, trebuie sa inchid usa, ca parca vad ca imi intra in casa sa imi ia televizorul”. Si nu glumea.

Cand prietenul meu mi-a spus asta (eu eram iesita din casa la momentl respectiv), m-am simtit jignita. Apoi trista. Apoi m-am minunat la prostia ei, deoarece persoana respectiva nu parea deloc romanca, ceea ce dovedeste ca nu are habar unde e Romania pe harta si ce fel de rasa de oameni suntem, si vorbeste ca proasta despre niste oameni de care nu stie nimic! Ca vad ca si acum cand scriu intru exact in aceleasi faze ca atunci, iata-ma fiind furioasa acum!! Dar cu astfel de oameni nu poti discuta deoarece creierul lor este prea atrofiat pentru a intelege orice concept mai complex decat „a manca”, „a dormi”, si „a merge la wc”. Deci iata-ma intrand in starea de resemnare. Ce sa-i faci?

Si apoi intru in living room si vad ca aceasta doamna are copii care sunt de o rasa mai inchisa la culoare, si ma gandesc cum tocmai ea, care ar trebui sa fie mai deschisa la minte, poate sa aiba prejudecati despre etnia si rasa unor oameni? Rusine…

Mare e gradina Domnului, si trebuie plivita…

Don’t Try to Steal Eliade!

I was reading the biography of Mircea Eliade on Answers.com just to find out that this website claims that Eliade is American!

Indeed he lived for a long time in the USA and taught at the University of Chicago, and got the American citizenship at the age of 59, but that does not make him American! Don’t try to steal Eliade from us!!!

He also lived and studied in India and still nobody claims that he is Indian.

This really annoys me, cause I see so many countries having a bad opinion about Romania but when it comes to people like Eliade, they are trying to make them theirs. Why is it so hard for you to admit that Romania has got many great people, with great minds?

Cateva vorbe despre Craciun

Ascult colinzi de Craciun. Ieri am facut niste podoabe in forma de stea. Abia astept sa impodobesc bradul.

Toate astea desi stiu ca sarbatoarea Craciunului este nejustificat plasata in data de 25 decembrie. Ei hai sa ma fac mai clara. De fapt exista o foarte logica justificare pentru aceasta data…

Eu nu cred ca Isus s-a nascut pe data de 25 Decembrie. In primul rand pentru ca Sfanta Scriptura nu mentioneaza lucrul asta, si in al doilea rand pentru ca in Decembrie in Israel este frig, iar in regiunile muntoase ninge. Pai si pastorii cu oile pe camp in plina iarna… nu prea cred..

Si in plus daca arunci o mica privire la religia romanilor vei observa ca pe data de 25 decembrie romanii il sarbatoreau pe Sol Invictus, adica soarele neinfrant. Aceasta era o sarbatoare foarte populara, si era o sarbatoare a luminii, foarte asemanatoare cu ghici ce? ..Craciunul!

Oare sa fie o coincidenta? Nu as crede, deoarece imparatul Constantin, care a „crestinizat” imperiul prin edictul de la Milano din 313 p. Chr., trebuia sa impace si capra si varza, nu putea sa le ia oamenilor sarbatorile si sa le impuna de pe o zi pe alta noi sarbatori si o noua credinta. Asa ca, pentru a pastra poporul fericit, a facut o fuziune intre sarbatorile romane pagane si momentele importante ale crestinitatii.

Calendarul filocalian din 354 p. Chr. contine prima atestare a Craciunului, numit Natalis Invicti, ceea ce demonstreaza fuziunea dintre cele doua sarbatori, ce se reflecta si asupra numelui sarbatorii.

Eu asta cred, si altii cred la fel. Nu inseamna neaparat ca e adevarat.

Dar de ce totusi sarbatoresc Craciunul? Nu e oarecum imoral pentru mine, care ma consider o crestina?

Pai nu stiu… pentru mine Craciunul nu inseamna multe cumparaturi, betii si matze sparte de prea multa mancare. Pentru mine inseamna intr-adevar o sarbatoare a nasterii Salvatorului nostru Isus Christos. Ascult colinzi pentru ca ma linistesc si povestesc despre Nastere. Impodobesc bradul pentru ca ma face sa ma simt copil din nou si imi aminteste de Ajunul Craciunului petrecut acasa cu familia, cand mamica facea bunatati, in casa mirosea a sarmale si prajituri, asterneam o masa festiva, iar seara mergeam la colindat cu prietenele mele, dupa aproape o luna de repetitii.

Oare gresesc mult?..

Vorbe goale despre oameni

Oamenilor le place sa fie in centrul atentiei. Chiar si cei carora nu le place sa fie pe scena sau cei care se tem sa vorbeasca in fata unei multimi. Le place ca lumea sa se invarta in jurul lor.  Le place sa primeasca atentie de la cei din jur, sa fie sunati, cautati, pomeniti, invitati. Chiar daca atunci cand ii suni nu au ce sa spuna, atunci cand ii cauti nu sunt disponibili, atunci cand ii pomenesti devin curiosi crezand ca i-ai barfit, iar atunci cand ii inviti, nu te onoreaza cu prezenta.

Eu prefer sa fiu sunata atunci de catre oameni care sunt cu adevarati interesati de mine, sau care vor sa impartaseasca ceva cu mine. Vreau sa fiu invitata numai de catre oameni carora prezenta mea le va face bucurie. Si nu vreau sa fiu pomenita de nimeni.

Parerea mea despre ~Sophie’s World~

Cu mult entuziasm mi-am comandat de pe e-bay aceasta carte, despre care am auzit numai lucruri bune. Cu si mai mult entuziasm am sarit de pe scaun cand am auzit cartea cazand pe podea. Yes!!! Am mirosit-o, am studiat-o, si am inceput sa o citesc…

O lectura foarte placuta si usoara, ca prima impresie, dar stai putin, uite ca te si invata despre filosofie! Da, aceasta carte e practic un manual de filosofie care pe alocuri pare ca e povestit in mod simplistic, dar mai tarziu autorul pare sa uite ca aceasta istorie a filosofiei ii este povestita Sophiei, un copil, si intra in termeni mult prea complicati si idei mult prea complexe, incat e foarte putin credibil faptul ca Sophie intelege mare lucru. Si nu numai ca intelege fata, dar si retine in detaliu, si lucrul asta ma enerveaza, ca eu nu retin toate amanuntele, si sunt frustratata ca un copil poate fi mai destept ca mine. Ma enerveaza si sarcasmul si obraznicia Sophiei pe alocuri, care nu sunt sanctionate ( eu fiind un copil foarte cuminte si respectuos).

Mi-a placut foarte tare partea cu filosofia antica, absolut fascinant, si spre rusinea mea nu as putea sa povestesc in detaliu despre ce e vorba, desi atunci cand citeam cartea ma simteam enorm de inspirata si inteleapta si emanam citate din Aristotel si Platon. Dintr-un motiv oarecare, nu imi mai amintesc mare lucru. Si acel motiv e probabil faptul ca Jostein Gaarder mi-a oferit mult mult prea multe detalii, cand creierul meu era pregatit pentru o poveste, pentru fictiune si doar referinte filosofice! Apreciez intentia lui de a aduce filosofia pe farfuria omului de rand, ce nu are habar de ea, si nici nu a fost vreodata interesat de ea. O apreciez, deoarece stiu ca acest om nu va pune niciodata mana pe o carte de filosofie, cel putin nu de bunavoie. Si practic, ce face Jostein Gaarder cu noi? Ne pacaleste, ne face sa credem ca vom citi o poveste ce se invarte in jurul unei fete, dar nici gand! El ne prinde in plasa unui mister filosofic si a metatextului, ne ameteste bine, si poate oamenii mai destepti ca mine se prind mai repede de faptul ca autorul foloseste metatextul si relatia autor-personaj pentru a ilustra anumite viziuni filosofice si pentru a face aluzie la existenta unei Fiinte supreme ce conduce Universul. Foarte inteligent! Chiar imi place ce face Gaarder aici, dar vai ce m-am mai plictisit de la o vreme, chiar nu mai voiam sa aud de filosofie! Si am abandonat cartea, spre rusinea mea si a neuronilor mei. Poate a fost de vina si faptul ca am citit-o calatorind, si aceasta nu e o carte de tren/autocar/avion, ci o carte de citit cu toate simturile si toti porii creierului deschisi. Si asta am sa fac. Azi iau cartea o scutur de praf, o miros, si re-incep sa o citesc…