Câteva lucruri pe care le-am învățat de când lucrez pentru o bancă (partea 1)

Sunt lucruri care mi-au ciobit încet sănătatea mintală. E minunat de observat cum logica uneori e o virtute rară, și bunul simț e ceva pe care cu greu îndrăznești să îl aștepți de la cineva.

– A pretinde unui client să se identifice, și pe deasupra să mai și verifici identitatea, pentru simpla securitate a finanțelor sale, e ceva care îi răpește cele mai prețioase clipe din viața lui.
– A cere unui client să meargă într-o bancă pentru a-și rezolva anumite probleme, atunci când acestea nu pot fi rezolvate prin telefon sau internet, aproape că mă face să mă simt mai prost decât a fura bomboane de la un copil
– Nimeni nu are timp să meargă la bancă să își rezolve problemele, deși atunci cand ne sună sunt acasă, și pe deasupra vezi ca sunt șomeri sau pensionari
– Bank of Scotland și Royal Bank of Scotland sunt ”același lucru”
– Ar trebui să pot răspunde la întrebări despre alte bănci, căci în definitiv sunt toate la fel
– Dacă clientul plătește penalizări, acestea mă vor îmbogăți pe mine personal
– Atunci când ceri unui client două numere din codul de securitate este ok ca el/ea să îți dea două litere, sau chiar întregul cod
– Dacă ajuți un client să reseteze o parolă, iar el/ea o uită automat te vei simți prost că îi irosești timpul, și cumva ajunge să fie vina ta
– Când întrebi daca mai poți ajuta cu ceva, este ”foarte amuzant” ca clientul să spună ”ai putea să adaugi trei zerouri la soldul contului” sau ”să îmi dai numerele corecte la loterie”. Păi daca aș avea asemenea puteri, nu le-aș folosi în interes personal? Iar unii clienți inteligenți nu realizează că atunci cănd contul e pe minus, dacă aș adăuga zerouri datoria lui ar crește. Proști dar mulți.

…Va urma…

O duminică frumoasă

A plouat mult ieri. Dar dacă te iei după ploaie și după vânt, nu mai ieși nicăieri. Așa că am ieșit. Și am mers pe drumuri unde nu am mai fost. Care m-au dus în locuri unde nu am mai fost.

Dunele de nisip de la Merthyr Mawr..Acolo unde s-au filmat scene din Lawrence of Arabia.. Acolo unde te simti atat de confuz, in fata unei vaste intinderi de nisip, la o distanta considerabila de ocean, si la o distanta si mai mare de zonele desertice ale pamantului. Un minunat fenomen al naturii, într-o zonă atât de tradițională, cu case cu acoperiș de paie, cu pășuni pentru oi, cu ruine de vechi castel, competiții de cai.

Până și ploaia s-a oprit. Iar eu am luat-o la fugă pe dealul de nisip, și mi-a luat vreo câteva minute să îmi recapăt răsuflarea.

Această prezentare necesită JavaScript.

Iar spre seară, am mers la cealaltă extremă, prin păduri, pe dealuri, la văzut cascade și rațe pe lac.

Și Jonathan a decis că cel mai ”bun” mod de a încheia ziua e să aibă o pană de cauciuc la vreo 10km de casă, pe înserate…

Cu bicicletele

In sfarsit am reusit sa il fac pe Jonathan sa iasa cu mine cu bicicleta. Iar acum nu il mai pot convinge sa stea in casa. Nici nu e de mirare. Avem piste de biciclisti de lungimi mai mult decat decente, ce serpuiesc prin locuri atat de frumoase – paduri, parcuri naturale – se intrec cu raurile si cu drumurile, la deal si la vale, pentru a ne oferi cel mai bun exercitiu cardio-respirator, pe gratis!

Avem 3 rute principale:

din Brynmenyn (unde locuim noi ) pana in Kenfig Hill (la prietenii nostri) – 10 km, la deal si la vale, prin padure si prin Parc Slip

din Brynmenyn pana in Nantymoel – 13 km, prin padure, zona stancoasa

din Brynmenyn pana in Blaengarw – 13 km, din Parcul Natural Bryngarw, paralel cu raul Garw

Acum cateva luni am inchiriat biciclete in Margam Park, este extrem de frumos primavara, toti copacii sunt in floare, iar peisajele iti taie respiratia.

Atata timp cat e vremea frumoasa (in limitele posibilitatilor, pana la urma suntem in Tara Galilor), vom inlocui mersul la sala cu mersul pe bicicleta. E ieftin si sanatos, si foarte distractiv, mai ales atunci cand esti in competitie cu celalalt 🙂