Drumeție de sâmbătă

Tot ne-am gândit noi unde să mergem ieri, iar printre opțiunile noastre au fost Stonehenge + Salisbury, dar nu prea am avut chef să conducem peste o suta de mile doar ca să fotografiem pietrele alea pierdute în câmp, și să și plătim pt asta. Știu că sună urât, deoarece e unul din punctele cele mai importante ale țării, dar eu simt ca pot trăi fără să le văd. Așa că ne-am dus într-o vizită de recunoaștere în Bath, un pic mai aproape, un oraș cu băi termale rămase de la romani, dar bineințeles modernizate.

Orașul este foarte frumos, dar incredibil de uniform. Toate clădirile sunt construite din aceeași piatră albă specifică, iar cele mai moderne din materiale cât mai asemănătoare, așa că e ușor să te pierzi.
Din păcate nu am putut să ne îmbăiem în apele termale, o lăsăm pe mai târziu, cand el se va simți mai bine.

Atmosfera orașului e atmosferă de loc cu oameni bogați. Clădiri mari și vechi, arhitectură georgiană, piatra de Bath, și Royal Crescent, probabil construit cu Colosseum-ul roman în gând, și pe care nu l-am văzut din cauză ca satnav-ul nostru este un mare prost!
Orașul are peste o sută de porci colorați împrăștați prin oraș, niște sculpturi destul de amuzante, și inutile, dar cică au ceva de-a face cu originile orașului. Mie mi se par kitsch-oase..

Am văzut și Bath Abbey, dar numai la exterior, pt că mi se pare absolut ridicol să trebuiască să plătești să intri într-o biserică, și Pulteney Bridge peste râul Avon, și am vrut să ne dăm cu barca pe râu dar vremea era cam…britanică.

Orașul e aglomerat de turiști veniți la băi, sau veniți pe urmele lui Jane Austen, care a trăit în Bath pentru o perioadă, după ce tatăl său a decis să se pensioneze. Mi-ar fi plăcut să vad acele străzi așa cum erau ele pe vremea ei, cu trăsuri trase de cai, cu doamne și domni eleganți, la pas lejer, într-o sâmbătă după-amiază…

Anunțuri