Flash-back in Revolutia Industriala

Cand pedalezi prin Marea Britanie, nu numai ca te bucuri de peisaje si de pistele de biciclisti care se extind pe lungimi generoase. Ai si sansa de a da peste castele, ruine, fragmente din istoria de care ai auzit la scoala, si care mereu a parut atat de indepartata, aproape ca o poveste nu intregime reala.
Dar eu va asigur ca nu poate fi mai reala de atat. Ne plimbam linistiti si am decis sa mergem pe o carare neamenajata, si iata surpriza ivindu-se printre copaci. Ruinele unei foste uzine de otel, ce a invins timpul tocmai din Revolutia Industriala.
Locul asta linistit, a fost mai demult plin de viata si de miscare. Trenuri veneau si plecau, incarcate cu minereu si carbuni, cu metale si caramizi. Este un loc perfect pentru industrie. Bogat in carbune, situat pe marginea unui rau, la distanta aproape egala de muntii galezi bogati in resurse, si coasta oceanului, unde produsele pot fi imbarcate si trimise catre alte parti ale arhipelagului, si ale lumii.

Privind la ruine poate ai crede ca aceasta nu era decat o mica uzina. Si intr-adevar, comparand-o cu uzinele existente in prezent, nu este decat un mic copil. Dar daca privesti imaginea constructiei asa cum arata acum mai bine de doua secole, realizezi ca merita sa fie apreciata si admirata. Cei care au construit-o erau oameni destepti. Stiau despre forta apei, despre forta focului si a aburului. Cunosteau legile fizicii, legi care nu s-au schimbat si vor fi valabile pentru intotdeauna.
Furnalul inca mai pastreaza urmele focului care l-au ars si ars pentru decenii dupa decenii. Acum nu mai este decat un loc sigur pentru cuiburile viespilor.
Este destul de trist cand iti imaginezi ca in vremuri indepartate oamenii munceau de dimineata pana seara aici, acesta era un loc zgomotos si nu foarte placut. Acesta era locul de munca a zeci de oameni, iar acum este un parc linistit, cu aer curat, cu veverite si pasari, umbrit de stejari verzi.
Namolul raului este putin rosu din cauza oxizilor de fier, dar se numeste raul Rosu datorita lui Edward cel Rosu, un mare proprietar de pamant ce traia in aceasta zona in secolul 12.

Această prezentare necesită JavaScript.