Message

I was browsing thorugh some older emails and this is what I found:

 

Thanks for the link leading to your website.

I must say that you Romanians have got to be the people most actively interested in translating books into your mother tongue that I know of.

I think CBO Rosetta Project( www.childrensbooksonline.org) has more volunteer translators for Romanian than any other of the 40 languages we currently offer.

Given Romania’s small population, that’s really saying something about how seriously you folks take your own language and how clearly Romanian are seeking to be a players in the greater world, too.

Best luck.

Most sincerely,

Guy Chocensky, President
Children’s Books Online: The Rosetta Project
Searsport, Maine; USA

Anunțuri

Fructe de mare și risotto cu brânză albastră

Nu mă laud că sunt bucătăreasă bună, dar consider că fac mâncare cel puțin comestibilă. Aș dori să împărtășesc o rețetă simplă și incredibil de delicioasă.

Pofteam fructe de mare de o vreme lungă dar soțul nu se prea dă în vânt după așa ceva, în ciuda faptului că e născut și crescut lângă ocean. Gusturile sunt niște treburi foarte ciudate…

rețeta constă dintr-un cocktail de fructe de mare – scoici (cu sau fără cochilii), creveți (decorticați), inele de calamar – și niște legume nepretențioase. Rețeta se vrea italienească, deci este foarte sănătoasă și plină de arome proaspete. Ai nevoie de vreo două roșii bine coapte, de o ceapă albă, de vreo doi căței de usturoi, busuioc proaspăt și mai sus menționatele fructe de mare. Legumele, tăiate în buați mai mari sau mai mici, după preferință, se călesc în niște ulei de măsline pentru aprox 2 min, după care se adaugă fructele de mare și se mai călesc pentru înca aprox 5 minute. Dacă vă place, adăugați un pic de sare și piper negru măcinat. La servire, stropiți cu suc proaspăt de lămâie și cu frunze de busuioc.

 

Orezul îl faceți al italiano 😀 Căliți niște praz și ceapă în ulei de măsline pt 2min, după care adăugați orezul și îl amestecați cu uleiul și prazul, pentru a-l căli pentru 2 minute, după care adăugați apă cu delikat de legume, cât să îl acopere. Când lichidul se evaporă, mai adăugați câte puțin, și tot așa, până este fiert. Orezul trebuie să fie cremos, și umed. Mie nu îmi place foarte umed, deci fiecare face cum vrea. La sfârșit adăugați ingredientul care face acest orez așa de special – brânză cu mucegai, de care vreți voi. Eu am pus gorgonzola, ca din-aia am avut în frigider, și ca e foarte cremoasă și se topește fain-frumos.

 

E atât de simplu! Nici nu durează mult și e mult mai ieftin decât dacă mergeți la restaurant să serviți același fel de mâncare. Poftă bună, că eu am avut din plin și am devorat totul în vreo 5 minute!

Imagei

Drumeție de sâmbătă

Tot ne-am gândit noi unde să mergem ieri, iar printre opțiunile noastre au fost Stonehenge + Salisbury, dar nu prea am avut chef să conducem peste o suta de mile doar ca să fotografiem pietrele alea pierdute în câmp, și să și plătim pt asta. Știu că sună urât, deoarece e unul din punctele cele mai importante ale țării, dar eu simt ca pot trăi fără să le văd. Așa că ne-am dus într-o vizită de recunoaștere în Bath, un pic mai aproape, un oraș cu băi termale rămase de la romani, dar bineințeles modernizate.

Orașul este foarte frumos, dar incredibil de uniform. Toate clădirile sunt construite din aceeași piatră albă specifică, iar cele mai moderne din materiale cât mai asemănătoare, așa că e ușor să te pierzi.
Din păcate nu am putut să ne îmbăiem în apele termale, o lăsăm pe mai târziu, cand el se va simți mai bine.

Atmosfera orașului e atmosferă de loc cu oameni bogați. Clădiri mari și vechi, arhitectură georgiană, piatra de Bath, și Royal Crescent, probabil construit cu Colosseum-ul roman în gând, și pe care nu l-am văzut din cauză ca satnav-ul nostru este un mare prost!
Orașul are peste o sută de porci colorați împrăștați prin oraș, niște sculpturi destul de amuzante, și inutile, dar cică au ceva de-a face cu originile orașului. Mie mi se par kitsch-oase..

Am văzut și Bath Abbey, dar numai la exterior, pt că mi se pare absolut ridicol să trebuiască să plătești să intri într-o biserică, și Pulteney Bridge peste râul Avon, și am vrut să ne dăm cu barca pe râu dar vremea era cam…britanică.

Orașul e aglomerat de turiști veniți la băi, sau veniți pe urmele lui Jane Austen, care a trăit în Bath pentru o perioadă, după ce tatăl său a decis să se pensioneze. Mi-ar fi plăcut să vad acele străzi așa cum erau ele pe vremea ei, cu trăsuri trase de cai, cu doamne și domni eleganți, la pas lejer, într-o sâmbătă după-amiază…

French Comedian Making Jokes about Romanians

Not long ago, I listened to the Romanian news and they were talking about this French comedian, Jamel Debouzze, who thought it appropriate, or probably didn’t think at all when he made a racist joke about Romanians. He said that the French national football team should have a Romanian coach, who would say „I beg you please give me the ball, it’s for my poor children”.

I think this is in bad taste, but it also proves how little this person knows about Romania. If he had any clue, he would probably know a bit more about the origin of the people begging on the streets of Paris, about how most Romanians have a great work ethic, high moral standards, and many of us actually study at the best universities in Paris. Also if he had a clue, he would know that one of the prime spots in Paris, that attracts millions of visitors every year, is dedicated to a Romanian – Constantin Brancusi. If he had a clue, he would know that the kneeling statue in the Madeleine metro station was made by Brancusi, and no, it doesn’t represent a beggar, but it’s a personification of the act of praying. And the same Brancusi has decorated the Montparnasse cemetery in Paris with a sculpture – The Kiss. And if he took the time to learn something about Romanians, he would probably know that one of our greatest poets – Mihai Eminescu – has a statue in Paris, next to the Orthodox Church on the Jean de Beauvais street.

Oh, and since he’s an actor, he’s probably heard of the great playwright Eugen Ionescu, also a Romanian, who lived in Paris, who’s one of the greatest representatives of the theatre of the absurd and whose plays have been played in Paris for over 50 years.

And this man definitely doesn’t know that the Eiffel tower, the most famous of the Parisian monuments, is made of Romanian steel. Yes, Romanian.

What also upsets me is how irresponsible people like him are. It’s unbelievable how little they care about the responsibility they have as public persons. They are on TV or on the radio, delivering opinions to millions of people, surely they should think at least twice before they launch such statements. They are popular people, and the public tends to believe them and assimilate their attitudes, so they should take greater care when it comes to words.

I’ve always believed in the principle „don’t talk about something if you don’t know anything about it”. It just saves you looking like an ignorant fool.

And what gobsmacked me the most is that this comes from a Marrocan guy who lives in France, and I’d expect more open mindness from such a person. But well..

facebook.com/Lavinia.Spargo.Accessories

Copilarie

E vara si miroase a asfalt si a praf. Miroase si a mancare proaspat gatita, mirosul vine de la fiecare fereastra deschisa. Mancare facuta cu legume proaspete de vara, cumparate din piata de la Diamant sau de la aprozar.

E tare cald dar nu ne pasa, noi ne jucam sapte pietre, si asa prinsi in febra jocului abia ne auzim mamicile care ne cheama la masa de pranz.

Mancam in graba, iar apoi iesim din nou si ne strigam numele pe la ferestre pentru a ne readuna. Dar nu mai suntem asa de numerosi pana mai spre seara, cand ne jucam ascunsea cu mingea pana noaptea tarziu, fara nicio grija, fara nici un pericol existent. Mamica si taticu sunt in casa, si ne vad pe fereastra. In curand ne vor chema acasa. Maine mergem la tara.

La Bozed, buni ne intampina inca de pe ulicioara. E in culmea fericirii. Bunicul, morocanos, asa e el, dar se bucura de pachetul de Carpati si de celelalte bunatati aduse de parintii mei.

Primul lucru, ma duc sa vad catelul. Corbu, ce mai faci? Of, tot aici dupa cotet? Ce te-as dezlega, dar sti ca nu am voie, trebuie sa astepti pana diseara dupa mulsul vacii. Lasa ca vin mai tarziu si iti aduc niste oase..

Apoi, tusti in gradina sa vad s-au copt prunele? Dar piersicile? Maama, ce de rosii, si mai ales ce de flori are buni! Eu si fratele meu ne ducem bagajele in casa ai’ mare, si ne schimbam in haine de joaca. Inca nu ne jucam. Avem de povestit cum a fost anul asta la scoala, si de ascultat alte povesti la care nu le dam nici o atentie. Gandul nostru e la marul de la Unchiesu’, marul ala care sigur s-a copt deja, si in care ne putem catara si petrece ore intregi, cantand Coco Jambo sau imitandu-l pe Scatman John.

Intr-o zi trebuie sa mergem si la muratoare, sa ne scaldam, dar sa nu zici la nimeni, ca e tare murdara apa si e prea departe de casa.

Mai tarziu mergem cu buni la buduroi dupa apa, e tare seceta si fantana de langa casa aproape ca a secat. E o carare prin cucuruz pana la fantana din deal. Cucuruzul e bun de fiert, poate fierbem cativa ciucalai sambata dupa ce terminam de dezghiocat fasolea. Of ce povara! Nu ne place la fasole, ca noi vrem sa mergem sa ne jucam.

Iar apoi vine stransul prunelor. Sebi se urca in prun ca sa il scuture. Nu imi place sa pun mana pe prunele albe care se zdrobesc de pamant, dar ma obisnuiesc si culegem tot de pe jos, pt ca Mosu’ sa faca tuica. Iar mai tarziu prunele negre pt dulceata. Abia astept sa mananc chisalita, si coca cu prune.

Si secerisul. Mama ce ne mai place noua sa trecem pe langa glorii si sa le facem semn sa claxoneze. Uuuuuu, uuuuuuu! Imi place sa merg prin miriste apoi sa vada daca au scapat florile macar, dar si macii si ciocul randunicii sunt secerate la pamant. Ei, lasa ca cresc la loc. Hai ca trebuie sa mergem acasa sa intindem graul la uscat. Uf!

Si apoi sa mergem acasa, ca incepe scoala…